Hypnotic Passion IX

Sambata seara a sosit si inca mai erau cateva minute pana la luna plina. Eram intr-un foisor de langa oras, la o casa parasita, cu panze de paianjeni si tot felul de partcule de praf si...o nu..
-Ala e cumva excrement de animal? Ian, ce scarbos e! Pute. Hai sa plecam de aici.
-Rezista. Nu avem unde sa ne ducem. Ti-e frig?
-Nu. M-am scuturat. Adica, inca nu. Ma ustura ochii.
-Si mai ce?
-Ma dor venele. Se poate sa te doara venele?!
-Da. Asta inseamna ca te transformi normal.

Doua ore mai tarziu

Cerul gri imi dadea fiori, la fel ca vantul ce-mi soptea numai groaza-n urechile mele.
-Esti mai bine? Imi tinea capul pe picioarele lui, iar cu mana dreapta imi stergea sudoarea de pe frunte. Aveam spasme in tot corpul.
Mi-am inclinat capul spre el, mijund ochii si stramband din nas la urmatoarea durere.
Dupa 5 minute incetase orice particica din corp sa ma doara.
-Nu ma mai doare nimic. Doar ca ma arde gatul rau si e uscat.
Ochii lui albastrii, reci si glaciari ma urmareau. Ii simteam ca niste camere de supraveghere. Din albastrul oceanic deveneau mai deschisi. Si-a intre-deschis buzele si si-a lasat coltii jos. O flacara de dorinta imi mistuia mintea, lanandu-mi coltii in jos. Mi-am inchis ochii, apoi i-am deschis iar. Vedeam mult mai bine, mirosul rahatului din colt devenind mai puternic, la fel ca si valurile de curenti de afara. Cu o viteza incredibila mi-am  dus la perete partenerul, incepand sa-l sarut cu pasiune, dorindu-mi din ce in ce mai mult si mai mult. Mirosul lui era racoritor, precum gheata si ademenitor precum ciocolata cu vanilia. Nu mai rezistam....l-am muscat, simtindu-i sangele ciudat de cald si dulce in organismul meu. Vroiam tot mai mult.
-Shhh...o sa ma seci, nesatula mica.
I-am zambit, apoi mi-a cuprins buzele intr-o sarutare.
-Hai sa gasim ceva de mancare.

Am vanat o fata de vreo 24 de ani, lasand-o in viata aproape de padure, manipuland-o incat sa creada ca a fost atacata de un animal.
-Vreau sa plecam de aici.
-Vom pleca, numai ca trebui sa rezolv ceva inainte, imi spuse, dar maine dimineata voi veni dupa tine.

Am decis sa mergem in pasi umani acasa.
-Hey, sper ca-ti plac casele pe plaja. Spuse Ian deodata.
-Mda, dar de ce?
-Asa. Un zambet strengaresc ii aparuse pe fata angelica.
-Ian? Ce vrei sa faci?
-Poti spune ca suntem proprietarii unei case de pe plaja Australiei. Maine ne vom bronza, vom inota in mare, apoi ne vom face dus impreuna si toate cele.
-Esti nebun!
-De ce?
-Pentru ca vreau eu.
M-a luat de talie si m-a invartit, apoi am inceput amandoi sa radem ca doi nebuni pe strada, lumea holbandu-se la noi.
M-a lasat in casa, singura, agitandu-ma nerabdatoare pana maine dimineata.

Cu greu au trecut orele noptii, apoi cele din avion. Ajunsa cu picioarele pe pamant, in noul teritoriu al Australiei, am inspirat usurata, uitand de tot trecutul meu. Daryl, copilul avortat, ucidea sotului meu...
Ajunsi la casa de pe plaja, am ramas pur si simplu cu gura cascata.
-Este superba.
-Stiu. Doar am gusturi bune.
-Narcisitule.

 -Mai am o surpriza pentru tine.O sera.
-De flori? Am intrebat sceptica.
 -Da.
-Mi-o arati alta data. Hai in casa.
M-a condus inauntru si mi-a aratat fiecare camera.

Dupa 2 zile


Mi-am infasurat prosopul si mi-am trecut mana prin parul ud. O imbratisare asa magica mi-a amintit ca il iubeam mai mult pe zi ce trecea.
Am baut ceva sange si m-am dus in sera micuta din spate. Atatea flori....Ian ma insotea. Stiam ce vroia sa fac.
Cu o zi inainte ofilisem o floare accidental. Se pare ca eram o vampirita ciudata. Ma pusese sa recreez vartejurile de curent, la fel ca in seara de dupa moartea lui Daryl, apoi sa ard o foaie de hartie.
M-am concentrat asupra florii superbe, de care sincera sa fiu imi era tare mila.
-Concentreaza-te, iubire.
-Aham...
Mi-am inchis ochii si m-am focalizat pe floare. Am atins frunzele sale moi si simteam cum se micsoreaza, frumusetea bobocului de floare dand inapoi si pierzandu-si din culoarea sa vie.










____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ok,oameni buni. Nu ma injurati acu'. :))  Mi-am pierdut intr-ale scrisului, la fel cum mi-am pierdut si inspiratia. Sper ca anul ce vine sa imi aduca si inspiratie cu, caru'. As vrea sa ii multumesc si Stephanyei pt comentariile ei: Multumesc mult.
Cum am mai spus si alta data, nu stiu de ce nu pot sa-mi las comentarii pe blogul asta.
Ei bine...eu va doresc un an viitor prosper in toate, liniste sufleteasca si tot ce e mai bun. Si scriitoarelor noastre de pe blogurile numeroase, va doresc inspiratie si articole cat mai reusite.

xoxo
Marah

Just dance, baby, on the trance wave!!

Christmas-Love with a ghost

In fata ei statea tipul asta asa dragut, incat parea ireal.Ochii aceia superbi de culoarea caramelului cu stele aurii in care te pierdeai. Tipic, i-a zambit si i-a pastrat scaunul din dreptul lui ce s-a eliberat, facandu-i semn sa-l ocupe, vazand-o probabil ca se balansa dupa un picior pe altul ca o nebuna, in aglomeratie. Nu mai vazuse un zambet asa angelic si fumos.
Dupa trei zile in care nu il mai vazuse, l-a zarit in statia de autobuz. Grabita, vrand sa ii vorbeasca de aceasta data, un autobuz mare de turisti a trecut in fata ei, el disparand din statie.

Dezamagita, ajunsa acasa si-a luat inghetata si s-a pus la un film. Dupa ce s-a terminat, plictisita a iesit in curte. S-a asezat pe batranul balansoar al casei, insirand aerul curat de noapte, ignorand zgomotul de cu ziua, ce ii transforma creierul intr-un camp de lupta. Noaptea o ajuta sa scape de tot. Era liniste.
O umbra s-a miscat in crengile marului din fata. S-a ridicat, balansoarul ripostand in sunete ragusite, la fel ca lemnul verandei.
-E cineva? A intrebat cu oboseala in voce.
S-a intors ducandu-se in casa. Sentimentul de "privire-n ceafa" inca persista in urma sa.
S-a pus in pat si a reusit intr-un tarziu sa adoarma.


Se intorcea acasa de la cursuri. S-a lovit de el.
-Scuze. Si-a ridicat ochii spre el si i-a intalnit pe ai lui. Erau calzi, erau frumosi, erau...
-Cum faci asta? O intreba el deodata.
-Cum sa fac ce?
-Ma vezi..eu sunt..mort.
Cateva secunde i-au trebuit sa realizeze ca ea chiar vorbea cu o fantoma. L-a intrebat daca vrea sa ii faca o gluma din asta, iar el i-a spus ca nu. O femeie trecea pe acolo, iar atunci a vazut ca a trecut prin el, fara ca el sa se clinteasca.
-Vrei sa vii sa vorbim? Probabil te simti singur...
A dat aprobativ din cap.
Tipul analiza casa decorata in stil clasic: mobilier de lemn, simplu, o carpeta visinie, perdele cu dantela, semineu de culoare caramizie.
-Poti sa bei ceai? Sau sa mananci ceva?
-Nu. I-a spus scurt. Cum te numesti?
-Emily. Tu?
-Calvin.
-Ce s-a intamplat cu tine? Adica...si de ce doar eu te pot vedea?
-Accident de masina, ceva comun. As fi vrut macar sa mor mai misterios sau eu stiu...mai spectaculos. Podul pe care treceam era alunecos. Era iarna, ca acum.
-Imi pare rau....
-Nu ai de ce. Cu ma poti vedea, nu-mi explic. Poate ne era sortit sa ne intalnim dintr-un motiv. Eu stiu?
S-au asezat amandoi pe canapeaua din fata semineului, vorbind despre ei, spunand glume si razand de intamplari haioase. Cateva suvite i-au cazut lui Calvin, iar Em i le-a dat la o parte. O atingere. O privire.
-Crezi in dragostea la prima vedere? A intrebat el.
-Cred ca da.
Fetele li se apropiau, putin cate putin. O atingere a buzelor le trimiteau electricitate direct spre inima, sangele pulsand mai tare, cel putin in Emily. Si-au impreunat mainile, impletindu-si degetele. Ea a inchis ochii, el a sarutat-o bland. Limbile lor facand dragoste acum. Ii incanta. S-au despartit pentru putin timp, pentru aer, dar drogul aromelor lor era puternic si ademenitor.
-Am murit ca sa te-ntalnesc.
-Am trait sa te-ntanesc.

Craciun fericit, dragilor!!

Others

Noapte alba

Te joci cu stelele

Spilberi visele

Distrugi sperante

Redai dorinte

Pierdute pe un drum

Cu amaraciune si mult fum.

Oh, minte tulbure de tutun si alchool

Fetita proasta, stii ce-i ala control?

Nu stii nimic de maica-ta si nici de viata ta

Ti-a daruit-o si n-a stiut cum ti-o vei deprava.

Prietenii separate de un capriciu de copila

Tot ce vezi e ca un drog, sex si cate o idila

De o noapte alba pierduta-n van

Expresia: "Du-te dracu'!" fiindu-ti ca un slogan.

Hypnotic Passion VIII

Mi-am miscat ploapele, mai mult sa le deschid. In mana dreapta se vedea o perfuzie cu sange, probabil. Ian statea in fata mea, in genunchi, langa pat. Am zambit.
-Hei, s-a terminat? Am intrebat. Miscandu-mi din greseala acul prin pielea de pe mana.
-Mda...asta e perfuzie cu sange. Cand ti-am dat sa bei din sangele meu, nu prea ai vrut....
-Adica nu a mers? Sunt om?!
-Nu.
-Atunci sunt transformata?
-Nu...
-Si atunci? Mi-au trebuit cateva minute de gandire, apoi ezitand am intrebat: Moarta?
-Nuu. Esti...un fel de hibrid.
-Oh, Doamne. De ce sunt asa defecta?! Suna mai mult ca o intrebare retorica.
-Nu esti defecta, iubito, numai ca iubesti prea mult viata si iti doresti, in esenta ta, sa ramai asa. Transformarea ai vazut-o doar ca pe o solutie, de a scapa de boala si..moarte.
-Si acum ce se va intampla?
-Nu stiu...
-Totusi..mi-e foame. Un zambet strengaresc mi-a scapat peste buzele uscate.
-Si de ce ai pofta? Mi-a facut cu ochiul.
-Incercarea moarte n-are. Mai ales acum. Nu crezi?
A inceput sa rada cu rasul sau cristalin, indreptandu-se spre frigider. A scos o stricla cu ambalaj total alb si un hamburger dublu. Simteam mirsoul de pui si maioneza. Yammi. A desfacut sticla si avea miros de sange.
-Ala e cumva sange? Si humburger'ul e cu maioneza, ceapa, snitel de pui si rosie?
-Da. Poti simtii mirosul?
-Da.
Am mancat,apoi am gustat din paharul cu sange, schimonosindu-ma ca un copil mic la o lamaie si mi-a explicat ca daca sunt hibrid, sunt jumatate om, jumatate vampir. Asa ca, simturile mele pot fi ca ale unui vampir, pot consuma mancare de om, dar si sange. Inca nu au existat multi hibrizi. Doar unul singur, acum 2000 de ani in urma. Asta m-a dus cu gandul ca eu chiar nu stiam anii lui Ian. Si nici cand era ziua lui.
-Am 23 de ani. Si sunt nascut in decembrie, pe 8. A incercat sa ma lamureasca.
-Si ce varsta ai?
-437 de ani.
-Mosule.
-S-ar putea sa te transformi complet la prima luna plina. A replicat ganditor.
-Si asta cand este?
-Sambata asta.
Peste trei zile adica.
Am mai stat sa vorbim, apoi a incercat sa ma adoarma, dar nu puteam. Asa ca l-am intrebat ce vom face in astea trei zile. Mi-a spus ca mai bine este sa ma initieze intr-o lupta, adica pe intelesul meu sa stiu cum sa le rup cocoasa altora. Mi-a explicat ca pot sa ma hranesc din oameni, dar trebui sa si stiu cand sa ma opresc, asa ca voi stii decat atunci cand voi fi gata sa imi bag coltii in cineva.

Era vineri seara si eram extenuata dupa o lunga lupta,pentru mine cel putin, cu Ian. M-am prabusit pe pat, gandindu-ma initial la un mare pahar cu sange, dar schimbandu-mi parerea intr-un sandvici cu branza.
-Hei, arata-mi coltii. Poti sa ii scoti? M-a intrebat deodata, prefacandu-se extenuat, asezandu-si caul in poala mea.
-Nu am mai incercat, nici nu cred ca....ii pot scoate. Chiar tu ai zis ca ceva nu a mers bine. M-am ridicat si m-am dus la oglinda de pe peretele mic de langa fereastra. Parul castaniu imi atarna in valuri pe langa umeri, ajungand pana la cot, aratand mult mai lucios. Ochii inexprsivi erau stralucitori, pielea fina si inca la temperetura umana, iar buzele carnoase.
-Si cum dracu sa fac? L-am intrebat dupa cateva incercari tampite.
-Gandeste-te la prada, sau la ceva rau, sau doar...sa ti-i scoti.
Asa am si facut, cu mai multa concentrare. Gingiile ma dureau. Canini incepusera incet sa creasca. Apoi m-am speriat, mi-am dus mana la gura si am incercat sa-mi ling picaturile de sange care dadeau din ei.
-Hei, e prima data. E normal. In canini ai o substanta specifica noua, amestecata cu sange, care trebuie data afara. Scuipa. M-a tras langa geam si am scuipat. Asa. Trebui sa o elimini de tot. Stai putin.
Nu am apucat sa intreb de ce, pentru ca deja era langa mine, tinand in brate un pui congelat, care nu mai era congelat. Am pus mana pe el si era cald...
-De ce e cald? Am inceput sa rad. L-ai bagat in microunde?
-Da. E mai bine asa. Acum, musca-l.
-Ce sa fac?
-Sa iti infingi coltii in el. Crede-ma, asa vei spori cresterea lor si vei elimina substanta.
-Si daca nu o elimin?
-E toxica. Trebui sa scapi de ea.
Am facut ce mi-a cerut si am muscat puiul. Avea gust oribil. Simteam cum mi se prelinge din canini ceva. I-am tinut infipti pana am simtit ca nu mai e nimic.
-Ewww, asta a fost scarbos.
-Cred si eu, dar daca era un om cu sange cald, iti placea.
Zambetul mi-a cam pierit de pe fata. M-am imaginat in fata cuiva, simtindu-i teva dulce a sangelui, pulsatiile masandu-i pe dedesupt pielea, zvarcolindu-se de durere si cerand crutare, adrenalina crescandu-mi in vene pana cand moare din mainile mele. Mi-am inchis ochii.
-Nu vreau sa omor oameni.
-Va fi bine, Rosalyn.

Muzica noua

Alte cateva melodii care din auzite imi plac. Probabil maine nu-mi mai plac, asa ca le pun azi, cat inca imi plac.

Drugs of pure desire

Un mic One-shoot de plictiseala, dar unul care mi-l doream de mult timp.

Se anunta a fi o zi foarte frumoasa.
Parintii nostrii de o saptamana incoace, parintii mei si cei ai lui Sebastian, se pregateau de un picnic la casa de vacanta din Connecticut, SUA. Cum apartamentele noastre din blocurile luxoase ale New York-ului erau invecinate la doar cateva strazi distanta, parintii nostrii erau foarte buni prieteni, in afara de rude. 

Mi-am luat pe mine un maieu negru, o fustita scurta roz, dres-plasa, o geaca care mi-am cumparat-o...ieri si niste botine negre cu toc. Am coborat jos si mi-am luat unicul fursec cu ciocolata din multimea cu vanilie de pe masa din bucatarie.
-Te-am prins! Unde o-ntinzi, draguta?
Am tresarit. Mama si glumele...niciodata impreuna. Intotdeauna un dezastru.
-Plec la o prietena sau prin oras. Peretii ma strang de gat.
-Bine.
Am incercat sa plec cat mai repede, pana nu facea mama vreo alta gluma. Inainte sa inchid usa de la intrare am strigat:
-Oh, mama, alta gluma nereusita. Mai lucreaza la asta.


Mercedes-ul -c111- meu ma astepta cuminte in parcarea subterana. L-am salutat pe paznic si am turat la maxim motorul, disparand in zgomotul asurzitor al orasului. Am pornit mixul facut de Sebastian. 
Cum prietenele mele aveau treaba, am zis sa il sun e Seb sa vad daca e liber sa ma duc pe la el.
-Da?
-Hei, sunt eu.
-Cine altcineva decat draguta mea nesuferita personala? Nesuferita era ..alintul pus de el.
-Hihi, ce faci acum?
-Ma dau cu capul de pereti. Nu am ce face si ai mei m-au pedepsit din cauza ca am fost la petrecerea lui Dave.
Ce mai petrecere.....
-Vin la tine. 
-Daaa. Te implor. Scapa-ma, Lexi, te rog.
I-am inchis si am virat la dreapta apoi pe alte strazi, si altele si altele, pana am ajuns iar de unde am plecat. Am parcat si am luat liftul pana la etajul 8. Am apucat sa bat doar o data in usa caci a fost deschisa de Arlenne, mama lui Seb, repede.
-Lexi, ce ma bucur sa te vad, draga. Ce faci pe aici? Intra.
-Buna, Arlenne. Plictiseala ma aduce p-aici. Am venit sa-l vad pe Sebastian.
-Oh..e in balcon, se gandeste la pedeapsa bine-meritata.
-Pedeapsa? Am incercat sa par ca nu stiu nimic pentru a afla mai multe.
-Da. Acum doua seri a fost la petrecerea nenorocitului de Dave si a baut ca un porc. A lovit putin masina si David, tatal lui, l-a certat si l-am pedepsit. Am crezut ca stii. Voi, copii, vorbiti mult si as fi putut sa bag mana in foc ca stiai si tu de isprava sa.
-Nu, nu stiam nimic. Mi-am pastrat socul fals pe chip pana am iesit din raza vizuala a ei. Nu aflasem nimic nou, decat stiam deja. Si eu fusesem acolo.

In balcon, statea el. Camasa luata de mine anul trecut care credeam ca a aruncat-o demult o avea pe el, impreuna cu jeansii lui, probabil noi si tenesii albi.
-Vai,vai. Lexi, draga, ce te aduce pe aici?
-Tu. Si i-am facut cu ochiul. 
-Vino aici. M-a stras de mana si m-a lipit de el.
-Stai, Sebastian, nu aici, poa'sa ne vada maica-ta. Am intors capul instinctiv, apoi o palma mi l-a facut sa vina spre el. M-a sarutat pe obraz soptind ca nu e prin zona si nu poate vedea pe balcon, apoi mi-a luat fata intr-ale lui palme si m-a sarutat. L-am cuprins in brate, apoi m-am despartit de el.
-Hai, sa te scot in lume. Sau iti place in colivie?
I-am cerut mamei lui sa il lase sa iasa cu mine afara si planuiam sa ne ducem la o cafenea.
In lift m-a tinut de mana.
-Esti salvarea mea. Apoi mai m-a sarutat o data.

Natasha Bedingfield

De ce? Pentru ca mai demult mi-a placut mult de ea...si azi este ziua ei.

Unele melodii mi-au acompaniat tristetea sufletului in unele momente de mai de mult.

Sa nu mai vorbim de plictiseala.....

Hypnotic Passion VII

Draga, foi de destainuire. Cate zile au trecut? Cate saptamani? Habar nu am. Stiu doar ca gandurile mele zac pe foile imprastiate langa noptiera. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am pe cine sa ascult, nu am pe cine sa vad. Eu am ales asa. Tot ce am vazut in astea doua saptamani cred, au fost doar peretii camerei mele si retinerea camerei in tacere. Nu vreau s-o rup, de aceea telefonul meu sta inchis undeva prin baie. Ian imi sparsese geamul acum cateva zile, dar mi-am asezat sifonierul in dreptul sau, cu un afis pe care scria ca am nevoie de timp si sa ma lase in pace. Doar cateva zile. Si ca imi datora un geam nou.
Sigur era lume care se cracea si care se inchina cu stanga cand vedea geamul unui apartament spart.
Pentru prima data, fixul se auzea din living. Cu greu mi-am urnit picioarele spre usa, tinandu-ma de pereti, slabita, dar intr-un final, ajunsa, am raspuns.
-Da? Vocea mi-era sorbita de moarte si vlaga.
-Inceteaza sa-ti mai faci raul asta. Te rog, lasa-ma sa intru. Mi-a raspuns o voce placuta.
-Ian...
-Te iubesc.
Te iubesc...te iubesc...te iubesc....te iubesc...rasunau in mintea mea aceste cuvinte ca si cum ar fi plutit pe un ocean.
-Te iubesc. Mi-a repetat.
I-am inchis. Un timp crezusem ca a plecat,dar ceva m-a facut sa ma duc sa deschid usa, probabil  fiindca stiam ca in acest rastimp statea la usa.
Intr-un final m-am indreptat intr-acolo si l-am invitat sa intre. Nici bine nu am terminat sa rostesc cuvantul "intra" caci am fost asaltata de doua brate dragi mie, care in perioada asta imi lipseau. Daca nu mi-as fi retras invitatia si acum stateam in aceste doua brate.
Lacrimile nu mi le-am mai putut stapani. Mi se pareau uriase si grele.
-Si mie mi-a fost asa de dor de tine, Ian....te iubesc.

Mi-a pregatit apa calda in cada, spunandu-mi ca ma va relaxa mai mult, apoi s-a dus sa cumpere ceva de mancare, pentru ca eu nu mai iesisem de mult timp.
Inainte sa intru-n cada mi-am lasat halatul sa curga de pe mine. Aratam ca o anorexica. Oasele mai aveau un pic si imi plesneau pielea. Cearcanele imi erau violent de violet si ochii rosii cu pupilele dilatate aratau groaznic, prbabil de atata plans de mila. Buzele imi erau uscate si crapate. Parul imi era si el uscat, cu varfurile despicate.
Mi-am croit drum spre apa fierbinte, lasand bulbucii si hidromasajul sa isi faca treaba.
Mi-am deschis ochii incet si in fata mea statea el, spunandu-mi ca am adormit cateva minute. M-a sarutat gingas si m-a condus in bucatarie, dupa ce m-am imbracat.
-Sper ca ti-e foame, pentru ca am luat vreo 4 meniuri. M-a atentionat, aratand spre masa cu blat de marmura rozalie plina cu pungi de la Mc.
-Mc? L-am intrebat sceptica.
-Mdea...
-Bine, pentru ca sunt lihnita.
Am mancat in liniste. Nu a spus nimic, asa ca am rupt eu tacerea.

-Deci...ai de gand sa ma transformi pana la urma?
-Rose, am mai vorbit, iubito...
-Oricum o sa mor, Ian. M-am rastit la el.
Ca un leu s-a anapustit asupra mea, crezand ca ma va sparge precum un borcan subtire din sticla, cand m-a dat spre perete. Tabloul ce ilustra un peisaj de camp s-a zgaltait si a scos un scartait sumbru cand a cazut si i s-a spart gemuletul.
-Nu intelegi? Nu vreau sa suferi. E un blestem. A tipat. Ochii sai aproape i se albisera, din purul albastru de ocean. Erau reci si patrunzatori. Erau fermecatori si infricosatori acum. Erau invadati de regret. Pentru mine. Mi-am dat seama ca s-a calmat un pic, datorita revenirii culorii de albastru. Te iubesc, dar...nu vreau sa ma blestemi dupa. Nu as rezista sa ma urasti o eternitate pentru....
-Te voi uri mai tare daca nu o vei face.
Acestea fiind rostite pe gura mea, s-a indepartat incet de mine si s-a intors in camera de zi. L-am urmat.
-Deci? O vei face? L-am intrebat.
-Iti doresti asta?
-Da.
-Indeajuns de mult incat sa suporti durerea?
-Indeajuns de mult, daca voi fi cu tine. Am repetat.
-Bine.
-Serios?
-Da.
-Cand?! Entuziasmul m-a facut sa tresar. Nu aveam habar ca pot fi asa nerabdatoare pentru ceva.
-Cand vrei.
-Acum.

S-a apropiat de mine apoi mi-a spus sa ma relaxez si sa ignor durerea. Sa ma axez doar pe mangaieri si sarutarile sale, pentru a-mi fi mai bine. Am facut semn afirmativ din cap si mi l-am inclinat intr-o parte.  Printr-o sarutare suava, si-a frecat buzele moi de gatul meu, transformand miscarile lente in mici zgarieturi cu incisivii. Am inchis ochii, imaginandu-mi-l in fata mea, intr-o poenita presarata cu trandafiri, undeva frumos. Si-a lasat coltii sa-mi strapunga gatul.
Un icnet de durere a sfasiat linistea moribunda din apartament. Sangele curgand se auzea la urechea mea, la fel ca picaturile de viata ce se prelingeau din mine. O durere locala imi stapanea si amortea partea gatului. O simteam interminabila, dar stiam ca imi va trece. Intr-un final...
M-a lasat pe canapea si printre zgomote surzitoare l-am auzit spunandu-mi sa beau din mana lui. Mi-am dus buzele pe rana facuta de el si am sorbit din licoarea noii mele vieti

P-aici prin zona

Hey, everybody. Mda...ma mai stiti?! Da, aia, care posteaza ceva la interval de 2 ani decenii pe blogul blogurile ei.
Hmm...vreau sa mai plictisesc blogu' asta mai tare decat e deja:) de aceea am sa spun cate ceva.
1. Ieri am mers la Antipa...Yeeiiii...Mda...nu e nimic iesit din comun, numai ca sincera sa fiu cum nu am avut niciodata ocazia sa merg acolo, ma bucur ca am facut-o.
2. Marti, unde credeti ca am fost?? La Breaking Dawnnnn.  A fost foarte frumos. Si mi-a placut enorm. Probabil la a doua parte, anul viitor in noiembrie cand o sa apara, am sa mai iau bilet sa il vad acolo.
3. Ieri, a fost prima data cand era sa iau prima mea amenda. :)) Ha ha, nu va speriati, nu am furat, sau facut ceva rau, doar ca nu mi-am validat cardul la urcarea in tramvai. Ce? Am uitat....Asa ca Shhhh.
Faza e ca am scapat si nu mi-au facut nimic.
4. Mi-am comandat pentru prima data ceva de pe 'net. Ghetuteee. Si imi placccc. A lot. Sunt asa dragalaseee :)) dar sunt niste ghete, stiu. Ma intreb, la astea cat imi va rezista talpa!?! Mereu imi stric incaltamintea. Si de fiecare data mama imi face capu' calendar. Asta e. Trec Peste, asa cum fac mereu...
5. Am facut 2000 si ceva de vizualizari pe celalalt blog si va multumesc mult, chiar daca mai sunt persoane care nu cred ca vor gasi acest articol. De asemenea, ii multumesc Mariei care mi-a lasat comentarii foarte frumoase.
6. Vreau sa ii multumesc si Annei, buna mea prietena, care ma sustine, dar neavand internet, nu isi poate exprima bucuria. Ce sa se mai faca ea acum, cand nu mai am 'net pe mobil sa imi vada postarile? :))
7. Vreau sa ii multumesc si lui Rin, pentru fetita draguta desenata sus. O ador si am de gand sa o las mult timp acolo.


In alta ordine de idei, tezele si testele mi-au mancat viata. Sper ca astea 2 zile sa imi vina idei pentru cele 3 ficuri ale mele.

Va pupacesc si mai vorbim... De fapt, doar eu :). Byee

Yours,
Marah

Hypnotic Passion VI

Mi-am intins oasele in pat. Eram singura. Afara soarele ardea ferestrele.
-Ian? Am strigat incet.

Mi-am tras picioarele spre marginea patului, aproape bagandu-mi picioarele intr-o tava cu 2 trandafiri pusi pe ea, 5 cubulete de ciocolata pe care erau intiparite literele "love" si o ceasca de cafea.
-Ok. Ian, daca asa ma vei servii cu micul dejun in fiecare dimineata, am sa mor lihnita de foame, iubire.
-Micul dejun se mananca in bucatarie, draga, nu in camera.
-Ha, asta a vrut sa sune ca o gluma? Pentru ca nu mi-a starnit deloc rasul.
-Stii ce o sa ti-l starneasca? Mi-a strigat din bucatarie, apoi in clipa urmatoare era sprijinit de usa, cu o carpa pe umar.
-Ce?
-Asta. Si a inceput sa ma gadile neincetat.
-Opreste-te. Ga-gata. Nu..Aproape ma sufocam de atata ras, intr-un final Ian rasucindu-ma si asezandu-ma in pat m-a asat sa trag o gura uriasa de aer cu ditamai ranjetul pe fata.
-Mai vrei?
-Nuuu. I-am spus.

Mi-am facut un dus si mi-am ales niste blugi albi taiati, un sutien negru cu un maieu bej si o pereche de cizme negre.
-Unde mergem azi? Am intrebat.
-Unde ai vrea?
-Nu stiu...
O durere mi-a sfasiat capul si m-am dezichilibrat probabil, pentru ca eram deja cuprinsa de bratele lui Ian.
-Hei, te simti bine?
-Nu...mi-e rau...
-Mergem la spital.
-Nu vreau.
-Ba da. Ametelile astea nu sunt bune, Rose, si nu este prima data cand iti vine rau.
Stiam ca nu mi-e bine, asa ca pana la urma am cedat si ne-am indreptat catre spital.
Mi-au facut mai multe analize amanuntite si doctorul ne-a chemat la el in birou. De fapt doar pe mine.
M-am asezat pe scaun si a inceput sa turuie gura fara el, spunand un fel de introducere ca si cum ar urma ceva rau.
-Deci, domnule doctor, pana la urma ce am?
-Suferi de o boala foarte rara si...mi-e teama ca este fatala.
-Cum?!
-Se numeste boala Worllyei. Este o boala cerebrala, care iti produce greturi, ameteli, dureri de cap, stare de voma, temperatura. In caz ca ai vomitat vei vedea ca e si cu sange. Treptat iti vei pierde de multe ori echilibrul, concentarea si vederea. Vei scade in greutate si..
-Ati spus ca este fatala...adica voi murii? L-am intrerupt.
Tacerea sa a fost un raspuns.
-Da..si-a despicat buzele intr-un cuvant simplu...mai ai aproximativ 9-10 luni, maxim un an. Nu exista tratament inca.
-Am inteles. Multumesc mult.
Am iesit val-vartej pe usa cabinetului,  sincera sa fiu am crezut ca am scos-o din balamale, asa ca m-am uitat in spate sa vad daca mai e acolo. Mi-am intors capul si doua brate mi-au incalzit corpul.
-Am auzit....mi-a soptit la ureche sa aud doar eu.
-Stiu. O sa mor, Ian.
-Hei, nu o sa mori.

Ne-am indretat spre casa. Ian m-a lasat la apartamentul meu si el a plecat cu niste treaba.
Seara a venit la mine cu un aranjament floral superb, alcatuit din trandafiri rosii, albi, roz, galbeni si chiar unul negru cu alb batand spre albastru inchis, foarte frumos, crini si multe alte flori frumoase.
-Hmm..seamana cu un ghiveci de flori. Mersi mult.
-Nu ai de ce sa imi multumesti, dragostea mea. Voi fi langa tine, orice rau s-ar abate asupra ta, sa il intampin eu si sa te scap de el.
-E frumos ce zici, l-am sarutat usor pe obraz, dar din pacate moartea nu are solutie.
-Crezi? Sunt vampir, Rosalyn. Crede-ma ca are solutie.
-Te gandesti la ce ma gandesc si eu? Nu mi-a raspuns, doar s-a uitat la mine si eu la el si tot asa.

Altfel

Priveste in ochii mei si spune-mi ce simti   

Doare, nu-i asa, sa scrancesti din dinti?!

Sunt goala de sentimente 

Si ma bucur ca nu poti sa-mi citesti gandurile absente.

Sunt aici si totusi departe,

Pare comun, dar totusi aparte,

Sunt aici, sunt eu, aceasi, dar totusi altfel

Suntem aici, ne privim si stim ca nu mai e la fel...

Asculta-mi linistea, caci ea vorbeste pentru mine;

Asculta-mi inima, caci ea gandeste pentru mine;

Si fa ce crezi, dar lasa-ma asa cum sunt, 

Caci, drept sa-ti spun....nu esti singurul de pe pamant.

Like like like

Raze de Luna rosie-> Красные лучи Луны

Tanya 

Nadya Istvan

Imaginea socanta ar traumatiza pe oricine, oricat de puternic ar fi fost.

Cu putine minute in urma dormeam in camera mea, fara sa stiu nimic. Am auzit galagie dincolo de camera, asa ca m-am dus sa vad ce se-ntampla.
M-am infasurat in halatul primit de ziua mea de la Nadya si papucii de casa asortati. Am coborat cele 4 trepte care faceau legatura cu sufragerie, am traversat-o, am urcat alte 4 trepte si ma indreptam spre sursa zgomotului, camera Nadyei.
Ii simteam mirosul iubitului meu si sange....sange?! Pasii mi se pareau tot mai grei si inmuiati dar reusisem sa fug intr-acolo. Inima-mi bubuia mai rau ca un cal de curse. Mirosul gretos de sange era pretutindeni. Am pus mana pe clanta, am respirat cat am putut si am deschis-o.
Ameteala isi facea aparitia. Un lup plin de sange la bot statea si savura din Nadya. Agonisea, lacrimile uscandu-se pe chipul ei albicios de acum, parul sau inegrindu-se mai tare...
-Nadya...ce...Oh Doamne..Istvan....
Lupul si-a intors privirea spre mine. Prin lumina daruita doar de razele lunare, i-am putut vedea furia si spaima in ochii galbeni. Un suspin gutural de-al meu si un marait de al lui m-au determinat sa o rup la fuga. Usa de la intrare era pozitionata prea departe si la viteza lui ma ajungea din urma, asa ca am fugit in baie. Nu stiam daca va rezista usa la puterea lupului sau lui Istvan, dar am incuiat-o cu zavorul, apoi m-am ghemuit langa cada. Ma leganam ca o nebuna nestiind ce dracu sa fac. Cumnata mea zacea fara viata in ea, in timp ce stiam ca Istvan facuse asta.
Lumina ce patrundea in baie pe gemuletul mic ma stresa, provocandu-mi acele vibratii corporale nesuferite.
Oare ce-l determinase sa isi omoare sora?! Era asa furios....ce ma voi face acum? Ma v-a devora si pe mine? Daca ea ii era sora, eu ce rost mai aveam? Pana la urma ii eram iubita, da, dar o straina, nu acelasi sange. Alfa va fi asa furios...
Ma intrebam daca cearta noastra fusese de vina. Ma contraziceam si ma certam pe tema asta de multe ori. Nu vroiam sa-mi accept "darul',pe cand el il iubea.
-Deschide usa. Iarta-ma...ce-am facut? ce-am facut?!
Prinsa de atatea ganduri nu imi dadusem seama ca se schimbase inapoi si statea in dreptul usii, bolborosind doar pentru el. Auzeam si eu, dar in fundalul gafaielilor mele.

Hypnotic Passion V

Iubito, nu vreau sa ma laud, dar fara mine nu puteai sa decorezi asa frumos camera asta. Recunoaste.
-Iaaan, este doar o mobila. Amandoi am facut o treaba buna, pentru ca e mobila simpla si nu am multe decoratiuni. Am inceput amandoi sa radem in timp ce ne priveam munca.
Arata chiar dragut.
-Ce vrei sa facem acum? Ma intreba el.
-Iti iei geaca de pe canapeaua mea cea noua, am spus printr-un ranjet care s-a dovetit a fi un ras, si sa

ma lasi sa ma imbrac in ceva dragut, ca apoi sa iesim pe afara. Ce zici?
-Uhh..ma scoti in oras, sa-nteleg?
-Yep.
-Si nu vrei sa te ajut? Mi-a strigat peste umar.
-Ma descurc si singura, dragule.
Apartamntul avea doar patru incaperi. Sufrageria, baia, bucataria si o camara pe care am facut-o camera mea. CE? Era era prea mare ca sa fie camara, mai ales ca nu aveam ce sa bag in ea. Acum mi se parea prea mica pentru o camera de dormit, dar eram multumita. Incapea calculatorul si biroul, un pat micut si un sifonier, cu nu prea multe haine, intr-un colt. Camera era luminoasa si foarte draguta, culoarea de turcoaz oferindu-mi mai multa placere sa o privesc, fiind o culoare calmanta. Vroiam sa il trag pe Ian la o plimbare cu masina noua ce aveam sa mi-o cumpar. Vandusem masina cea veche la oamenii care mi-au cumparat casa, asa ca aveam destui bani. Daca eram vreo psihopata de haine...aveam cum sa ii risipesc, dar cum niciodata nu m-a pasionat acest
  sport....
Mi-am ales din dulap o pereche scurta de blugi, sutien negru acoperit de un maieu de aceasi culoare, botine negre si 2 lantisoare. Dupa ce mi le-am pus am luat 3 bratari micute, 2 punandu-le pe mana dreapta si una pe cealalta si niste cercei micuti. Parul lung pana la mijloc mi l-am lasat in onduleurile naturale castanii pe spate,
mi-am machiat ochii caprui cu un bej de culoarea pielii, mi-am dat cu rimel apoi cu un gloss fin de buze. Iesind din camera iubitul meu, daca ii pot spune asa, ma astepta in bucatarie rezemat de mobilierul acestia. M-am indreptat spre el, luandu-l in brate si sarutandu-l gingas. Mi-a raspuns printr-un sarut si mi-a mangaiat spatele.
-Esti bine? M-a intrebat.

-Da. De ce sa nu fiu?
-Te simt incordata.
-Cu tot ce s-a intamplat, Ian, e imposibil. Macar atat sa simt. Mai este si.....dandu-mi seama ca deja am zis prea mult m-am oprit, uitandu-ma la el si adaugand: Mai bine mergem.
-Ce mai este?
-Nimic. Sa mergem.
-Rosalyn, ce este? M-a apucat de brat si m-a tras inapoi.
-Nu m-am simtit bine in ultima vreme, apoi descopar ca am niste puteri ciudate, fac avort, intre astea ucigandu-mi sotul si acum ma intalnesc si iubesc un barbat cu care m-am culcat cu o seara inainte de moartea sotului meu care se pare ca e un vampir si nici nu stiu cat insemn eu, un singur om simplu si umil, in existenta sa.
-Insemni mult pentru mine, Rose, si ma bucura faptul ca tii la mine.

Dupa mica disputa am plecat si am mers sa imi cumpar masina. Ian imi povestea de cateva masini bune si vazand unele din magazin, daca asa numea locul unde se vand masinile,  chiar imi placeau.
Intr-un final mi-am ales un Lamborghini Gallardo pe care pusesem ochii de cand intrasem. O ador deja, era masina mea de acum. Am primit felicitari pentru alegerea facuta si de la vanzator si de la frumuselul meu iubit.

-Vreau sa fac o tura! Te superi daca ma astepti la apartament?
-Nu, iubito.
Am accelerat si imi placea sunetul produs de motor in fundalul mintii.Intr-un fel imi parea rau ca nu l-am luat si pe Ian, dar pun pariu ca stia cum merge masina asta. Era imposibil sa nu fi mers cu o masina ca asta vreodata.
Pana acasa nu am facut mult. Era vreo 9 seara si ma simteam obosita.
-Am ajuns. O ador. Am urlat cand mi-a deschis usa.
Din bucatarie venea cel mai frumos miros de mancare.
-Faci de mancare?! Am intrebat mirata. Ar fi prea de tot.
-Da. Friptura, salata si am pregatit niste briose cu ciocolata si frisca.
-Yam. Ce bun...suna..I-am facut cu ochiul si l-am sarutat. Ma duc sa imi fac un dus.
-Pot sa vin cu tine?
-Nu acum.
-Oho, deci facem dus in seara asta? Impreuna?
-Da. I-am strigat din camera razand in hohote.

Cand am iesit din dus mi-am luat peste lenjerie niste pantaloni de pijama si un tricou dragut si comod roz. Mi-am facut aparitia in bucatarie.
-Si in pijama arati prea bine..apoi trase o privire la tricou...ca sa fii adevarata. Si dragostea da, este dureroasa, doar pentru unii. asa ca ar trebuii sa urmezi faptul de pe tricou si sa te bucuri ca o ai.
-Da Ian, nu trebui sa arati tuturor si sa te umflii in pene ca nu poti fi ranit, i-am spus facand referire la tricoul de azi.  Hei, stiu ca dragostea pentru tine nu conteaza.
-Ba conteaza. Nu ma umflu-n pene. Acum mananca si spune-i cum au iesit toate.
Dupa ce am mancat l-am felicitat si ne-am uitat impreuna un pic la televizor.
-Te iubesc. Mi-a spus asa de bland incat nu credeam ca este adevarat. Niciodata nu mai imi spusese asta. M-am uitat la el.
-Si eu te iubesc, Ian. Mult.
M-a luat in brate si m-a carat pana in baie. Mi-a dat hainele jos si pentru a doua oara am facut dus, dar de data asta in jacuzzi-ul din mijlocul baii, apoi m-a carat in camera....

Hypnotic Passion IV

Gandurile imi erau invalmasite prin cap.  Cand ucizi pe cineva ce ar trebui sa spui? Ca nu ai vrut sa faci asta? Ca iti pare rau? Asta ar trebui sa spun? Ca-mi pare rau? Sa mint chiar daca nu a fost asa?! Inca o data Ian mi-a daruit o imbratisare calduroasa cu bratele lui reci. Era destul de racoare in seara asta, dar cuprinsa de el, asa, in bratele lui, nu facea decat sa ma incalzesc mai mult.
-O sa fie bine. Rasuflarea lui in parul meu nu a facut decat sa ridice adrenalina in mine.
-Cum, Ian, o sa fie bine? Am ucis un om. Nu era un strain, era sotul meu, familia mea. Sunt o criminala si chiar nu stiu de ce naiba mai fac umbra pe pamant.
M-am retras din bratele lui. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10. Am tras o gura mare de aer si:
-La dracu cu toate. Am spus.
M-am plimbat indelungul acoperisului, obosind si simtandu-mi picioarele greoaie, m-am dus spre marginea cladirii. Realizam ca nu mai simteam nimic: nici ura, nici iubire, nici durere, nici nimic. Eram goala de sentimente. Probabil era soc, sau poate asa ne simteam noi, criminalii. Nu aveam nici o parere de rau, nici un regret, nici o mustrare de constiinta. Mi-am leganat un picior in aer. Il simteam ca se uita la mine, dar nu facea nici un pas. Am crezut ca nici macar nu este acolo, asa ca mi-am intors privirea spre el. Era acolo. In seara aceasta era imbracat doar cu o pereche de blugi, un tricou si o geaca neagra de piele ce ii acoperea trupul fara de cusur. In picioare avea niste tenesi negrii. Parul saten inchis ii statea perfect. Ochii albastrii se uitau in jos, fara nici o expresie pe care sa o pot citii.
Mi-am reluat pozitia fara sa ii zic nimic. Mi-am leganat un picor.
Un singur pas daca mai faceam cadeam intr-un abis de liniste si libertate, sau intr-un Iad plin de amaraciune. Poate locul meu era in Iad. De fapt, sigur acolo mi-era locul. Am oftat, apoi m-am intors spre el iar el statea si se uita la mine ca la masini straine.
-Vrei sa mergem de aici?
-Da. I-am raspuns.
Am coborat la mine in apartament si a ramas cu mine peste noapte.

O noua zi...
Azi trebuia sa merg la doctor pentru a scapa de...copil. Lui ian ii spusesem aseara. Am iesit de sub dusul fierbinte si din reflex m-am oprit in prag rezemandu-ma de el. Zeul meu propriu statea in patul meu, intins, picior peste picior si cu o mana sub cap.
-Tu poti sa stai si ziua afara? L-am intrebat aproape soptind, stiind ca ma aude.
-Da. Ce sa nu stau? Chiar crezi toate prostiile din filme si carti?
-Hmm..ce te ajuta? Adica ai vreun talisman norocos?
-Nu.
-Esti alergic la usturoi?
-Il ador.
-Apa sfintita?
-Pot s-o si beau.
-Iti vezi reflexia in oglinda? Dar in fotografii iesi?
-Pai ce-ar fi sa aflam?
Cu o viteza incredibila s-a repezit la mine si m-a luat de mana, ducandu-ma spre oglinda, unde aveam si un aparat de fotografiat.
-Uite.
Ne-am prostit si fotografiat in oglinda pana cand cred ca s-a umplut cardul camerei.
M-a condus cu masina pana la clinica.
-Esti bine, Rossye?
-Da.
 * * *
Era pe culoar asteptandu-ma. M-am indreptat spre el apoi m-am asezat si eu jos.
-Cum te simti?
-Usoara si...am un semniment de libertate deplina. Nu puteam sa-mi retin zambetul de pe fata.
-Atunci nu vreau sa iti stric fericirea, dar cand vor intreba prietenii, familia lui unde este, tu ce vei spune?
Chiar ca imi luase tot cheful aducandu-mi aminte de Daryl.
-Din fericire, nu are pe nimeni.
-Ok..In seara asta vrei sa vii la mine?
-Ce suntem noi? Iubiti, amanti, prieteni? Simteam ca m-am trezit vorbind prost, dar intrebarea asta ma macina si chiar vroiam sa aflu raspunsul.
-Amanti, prieteni cu beneficii...suntem impreuna si e tot ce conteaza.
-Si ce contez eu in existenta ta?
-Raspunsul se afla in intrebarea ta. Mi-a facut cu ochiul, mi-a zambit provocator si i-am spus ca diseara trebuie sa fac ceva si sa pun niste lucruri in ordine pentru ca maine sa vand casa.
Nu puteam sta acolo. Sentimentul de situatie ciudata nu ma lasase in pace. Adica ma bucur de viata de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
* * *
Incercand sa lipesc niste foi dintr-un carnetel, simteam cum imi trece un fior pe sira spinarii. Ma simteam privita si deja poate ca aberam prea mult.
-Hmm..sigur m-am uitat la prea multe filme.

De fapt, fantomele pot exista la fel de bine cum exista si vampirii. M-am ridicat in picioare cuprinzandu-ma inca un val de curent. M-am asezat pe scaunelul de langa geam. 
Mi-am frecat ochii crezand ca mi se pare, dar nu. Cearceaful cadea jos de parca era tras, apoi cand ceasul de pe noptiera a cazut deja ma infuriase.
-Terminaaa!! Am zbierat si am aruncat cu mainile in sus. Gata!
Un vartej de aer se centralizase in camera si era ciudat pentru ca nu era nici o fereastra deschisa..daca nu cumva...
Mi-am focalizat atentia spre foile de pe jos si mi-am imaginat ca le ia vantul. Si asa s-a intamplat. Marfa, Rose. Acum mai ti-ai descoperit o ciudatenie. Totul s-a terminat la fel de repede cum a si inceput.
A doua zi am chemat pe cineva si cat ai zice "peste" apartamentul s-a vandut. M-am mutat intr-un apartament mai micut, cu o camera, in vecinatate cu Ian.
Cioc cioc Cioc
Am deschis usa de la intrare.
-Buna, vecina, accepti sa bem o cafea impreuna? A..si ti-am adus si niste clatite de la fast-food-ul din colt. Sunt cu ciocolata si sunt foarte bune.
-Hei, de unde ai stiut unde m-am mutat?
-Ai uitat ca aflu repede? Si-a lasat capul in fata cat sa il sarut.
-Intra.
Dupa ce am baut cafea si am mancat vreo 6 clatite ma simteam ca un urs.
-Ma simt ca un urs.
-Stiam eu ca o sa iti fie foame. Yam ce buna e cafeaua.
Nu mai m-am putut abtine si m-a apucat o criza de ras care a tinut 2 minute. Dupa ce am terminat l-am intrebat:
-Poti sa bei cafea?
-Da. Se pare ca ne ajuta sa ne incalzim un pic. Uite, mi-a strans mana intr-a lui, vezi?
-Da. chiar era mai calda.
-Hmmm...ai destula treaba pe aici.
-Mda, dupa cum vezi sunt numai cutii. Ce zici..ma ajuti? I-am facut cu ochiul si l-am strans de gat printr-o imbratisare, apoi l-am sarutat pe obraz.