Hypnotic Passion IX

Sambata seara a sosit si inca mai erau cateva minute pana la luna plina. Eram intr-un foisor de langa oras, la o casa parasita, cu panze de paianjeni si tot felul de partcule de praf si...o nu..
-Ala e cumva excrement de animal? Ian, ce scarbos e! Pute. Hai sa plecam de aici.
-Rezista. Nu avem unde sa ne ducem. Ti-e frig?
-Nu. M-am scuturat. Adica, inca nu. Ma ustura ochii.
-Si mai ce?
-Ma dor venele. Se poate sa te doara venele?!
-Da. Asta inseamna ca te transformi normal.

Doua ore mai tarziu


Cerul gri imi dadea fiori, la fel ca vantul ce-mi soptea numai groaza-n urechile mele.
-Esti mai bine? Imi tinea capul pe picioarele lui, iar cu mana dreapta imi stergea sudoarea de pe frunte. Aveam spasme in tot corpul.
Mi-am inclinat capul spre el, mijund ochii si stramband din nas la urmatoarea durere.
Dupa 5 minute incetase orice particica din corp sa ma doara.
-Nu ma mai doare nimic. Doar ca ma arde gatul rau si e uscat.
Ochii lui albastrii, reci si glaciari ma urmareau. Ii simteam ca niste camere de supraveghere. Din albastrul oceanic deveneau mai deschisi. Si-a intre-deschis buzele si si-a lasat coltii jos. O flacara de dorinta imi mistuia mintea, lanandu-mi coltii in jos. Mi-am inchis ochii, apoi i-am deschis iar. Vedeam mult mai bine, mirosul rahatului din colt devenind mai puternic, la fel ca si valurile de curenti de afara. Cu o viteza incredibila mi-am  dus la perete partenerul, incepand sa-l sarut cu pasiune, dorindu-mi din ce in ce mai mult si mai mult. Mirosul lui era racoritor, precum gheata si ademenitor precum ciocolata cu vanilia. Nu mai rezistam....l-am muscat, simtindu-i sangele ciudat de cald si dulce in organismul meu. Vroiam tot mai mult.
-Shhh...o sa ma seci, nesatula mica.
I-am zambit, apoi mi-a cuprins buzele intr-o sarutare.
-Hai sa gasim ceva de mancare.

Am vanat o fata de vreo 24 de ani, lasand-o in viata aproape de padure, manipuland-o incat sa creada ca a fost atacata de un animal.
-Vreau sa plecam de aici.
-Vom pleca, numai ca trebui sa rezolv ceva inainte, imi spuse, dar maine dimineata voi veni dupa tine.
Am decis sa mergem in pasi umani acasa.
-Hey, sper ca-ti plac casele pe plaja. Spuse Ian deodata.
-Mda, dar de ce?
-Asa. Un zambet strengaresc ii aparuse pe fata angelica.
-Ian? Ce vrei sa faci?
-Poti spune ca suntem proprietarii unei case de pe plaja Australiei. Maine ne vom bronza, vom inota in mare, apoi ne vom face dus impreuna si toate cele.
-Esti nebun!
-De ce?
-Pentru ca vreau eu.
M-a luat de talie si m-a invartit, apoi am inceput amandoi sa radem ca doi nebuni pe strada, lumea holbandu-se la noi.
M-a lasat in casa, singura, agitandu-ma nerabdatoare pana maine dimineata.

Cu greu au trecut orele noptii, apoi cele din avion. Ajunsa cu picioarele pe pamant, in noul teritoriu al Australiei, am inspirat usurata, uitand de tot trecutul meu. Daryl, copilul avortat, ucidea sotului meu...
Ajunsi la casa de pe plaja, am ramas pur si simplu cu gura cascata.
-Este superba.
-Stiu. Doar am gusturi bune.
-Narcisitule.

 -Mai am o surpriza pentru tine.O sera.
-De flori? Am intrebat sceptica.
 -Da.
-Mi-o arati alta data. Hai in casa.
M-a condus inauntru si mi-a aratat fiecare camera.

Dupa 2 zile


Mi-am infasurat prosopul si mi-am trecut mana prin parul ud. O imbratisare asa magica mi-a amintit ca il iubeam mai mult pe zi ce trecea.
Am baut ceva sange si m-am dus in sera micuta din spate. Atatea flori....Ian ma insotea. Stiam ce vroia sa fac.
Cu o zi inainte ofilisem o floare accidental. Se pare ca eram o vampirita ciudata. Ma pusese sa recreez vartejurile de curent, la fel ca in seara de dupa moartea lui Daryl, apoi sa ard o foaie de hartie.
M-am concentrat asupra florii superbe, de care sincera sa fiu imi era tare mila.
-Concentreaza-te, iubire.
-Aham...
Mi-am inchis ochii si m-am focalizat pe floare. Am atins frunzele sale moi si simteam cum se micsoreaza, frumusetea bobocului de floare dand inapoi si pierzandu-si din culoarea sa vie.










____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ok,oameni buni. Nu ma injurati acu'. :))  Mi-am pierdut intr-ale scrisului, la fel cum mi-am pierdut si inspiratia. Sper ca anul ce vine sa imi aduca si inspiratie cu, caru'. As vrea sa ii multumesc si Stephanyei pt comentariile ei: Multumesc mult.
Cum am mai spus si alta data, nu stiu de ce nu pot sa-mi las comentarii pe blogul asta.
Ei bine...eu va doresc un an viitor prosper in toate, liniste sufleteasca si tot ce e mai bun. Si scriitoarelor noastre de pe blogurile numeroase, va doresc inspiratie si articole cat mai reusite.

xoxo
Marah

Christmas-Love with a ghost


In fata ei statea tipul asta asa dragut, incat parea ireal.Ochii aceia superbi de culoarea caramelului cu stele aurii in care te pierdeai. Tipic, i-a zambit si i-a pastrat scaunul din dreptul lui ce s-a eliberat, facandu-i semn sa-l ocupe, vazand-o probabil ca se balansa dupa un picior pe altul ca o nebuna, in aglomeratie. Nu mai vazuse un zambet asa angelic si fumos.
Dupa trei zile in care nu il mai vazuse, l-a zarit in statia de autobuz. Grabita, vrand sa ii vorbeasca de aceasta data, un autobuz mare de turisti a trecut in fata ei, el disparand din statie.
Dezamagita, ajunsa acasa si-a luat inghetata si s-a pus la un film. Dupa ce s-a terminat, plictisita a iesit in curte. S-a asezat pe batranul balansoar al casei, insirand aerul curat de noapte, ignorand zgomotul de cu ziua, ce ii transforma creierul intr-un camp de lupta. Noaptea o ajuta sa scape de tot. Era liniste.
O umbra s-a miscat in crengile marului din fata. S-a ridicat, balansoarul ripostand in sunete ragusite, la fel ca lemnul verandei.
-E cineva? A intrebat cu oboseala in voce.
S-a intors ducandu-se in casa. Sentimentul de "privire-n ceafa" inca persista in urma sa.
S-a pus in pat si a reusit intr-un tarziu sa adoarma.


Se intorcea acasa de la cursuri. S-a lovit de el.
-Scuze. Si-a ridicat ochii spre el si i-a intalnit pe ai lui. Erau calzi, erau frumosi, erau...
-Cum faci asta? O intreba el deodata.
-Cum sa fac ce?
-Ma vezi..eu sunt..mort.
Cateva secunde i-au trebuit sa realizeze ca ea chiar vorbea cu o fantoma. L-a intrebat daca vrea sa ii faca o gluma din asta, iar el i-a spus ca nu. O femeie trecea pe acolo, iar atunci a vazut ca a trecut prin el, fara ca el sa se clinteasca.
-Vrei sa vii sa vorbim? Probabil te simti singur...
A dat aprobativ din cap.
Tipul analiza casa decorata in stil clasic: mobilier de lemn, simplu, o carpeta visinie, perdele cu dantela, semineu de culoare caramizie.
-Poti sa bei ceai? Sau sa mananci ceva?
-Nu. I-a spus scurt. Cum te numesti?
-Emily. Tu?
-Calvin.
-Ce s-a intamplat cu tine? Adica...si de ce doar eu te pot vedea?
-Accident de masina, ceva comun. As fi vrut macar sa mor mai misterios sau eu stiu...mai spectaculos. Podul pe care treceam era alunecos. Era iarna, ca acum.
-Imi pare rau....
-Nu ai de ce. Cu ma poti vedea, nu-mi explic. Poate ne era sortit sa ne intalnim dintr-un motiv. Eu stiu?
S-au asezat amandoi pe canapeaua din fata semineului, vorbind despre ei, spunand glume si razand de intamplari haioase. Cateva suvite i-au cazut lui Calvin, iar Em i le-a dat la o parte. O atingere. O privire.
-Crezi in dragostea la prima vedere? A intrebat el.
-Cred ca da.
Fetele li se apropiau, putin cate putin. O atingere a buzelor le trimiteau electricitate direct spre inima, sangele pulsand mai tare, cel putin in Emily. Si-au impreunat mainile, impletindu-si degetele. Ea a inchis ochii, el a sarutat-o bland. Limbile lor facand dragoste acum. Ii incanta. S-au despartit pentru putin timp, pentru aer, dar drogul aromelor lor era puternic si ademenitor.
-Am murit ca sa te-ntalnesc.
-Am trait sa te-ntanesc.












Craciun fericit, dragilor!!

Others







Noapte alba

Te joci cu stelele
Spilberi visele
Distrugi sperante
Redai dorinte
Pierdute pe un drum
Cu amaraciune si mult fum.

Oh, minte tulbure de tutun si alchool
Fetita proasta, stii ce-i ala control?
Nu stii nimic de maica-ta si nici de viata ta
Ti-a daruit-o si n-a stiut cum ti-o vei deprava.

Prietenii separate de un capriciu de copila
Tot ce vezi e ca un drog, sex si cate o idila
De o noapte alba pierduta-n van
Expresia: "Du-te dracu'!" fiindu-ti ca un slogan.


Hypnotic Passion VIII

Mi-am miscat ploapele, mai mult sa le deschid. In mana dreapta se vedea o perfuzie cu sange, probabil. Ian statea in fata mea, in genunchi, langa pat. Am zambit.
-Hei, s-a terminat? Am intrebat. Miscandu-mi din greseala acul prin pielea de pe mana.
-Mda...asta e perfuzie cu sange. Cand ti-am dat sa bei din sangele meu, nu prea ai vrut....
-Adica nu a mers? Sunt om?!
-Nu.
-Atunci sunt transformata?
-Nu...
-Si atunci? Mi-au trebuit cateva minute de gandire, apoi ezitand am intrebat: Moarta?
-Nuu. Esti...un fel de hibrid.
-Oh, Doamne. De ce sunt asa defecta?! Suna mai mult ca o intrebare retorica.
-Nu esti defecta, iubito, numai ca iubesti prea mult viata si iti doresti, in esenta ta, sa ramai asa. Transformarea ai vazut-o doar ca pe o solutie, de a scapa de boala si..moarte.
-Si acum ce se va intampla?
-Nu stiu...
-Totusi..mi-e foame. Un zambet strengaresc mi-a scapat peste buzele uscate.
-Si de ce ai pofta? Mi-a facut cu ochiul.
-Incercarea moarte n-are. Mai ales acum. Nu crezi?
A inceput sa rada cu rasul sau cristalin, indreptandu-se spre frigider. A scos o stricla cu ambalaj total alb si un hamburger dublu. Simteam mirsoul de pui si maioneza. Yammi. A desfacut sticla si avea miros de sange.
-Ala e cumva sange? Si humburger'ul e cu maioneza, ceapa, snitel de pui si rosie?
-Da. Poti simtii mirosul?
-Da.
Am mancat,apoi am gustat din paharul cu sange, schimonosindu-ma ca un copil mic la o lamaie si mi-a explicat ca daca sunt hibrid, sunt jumatate om, jumatate vampir. Asa ca, simturile mele pot fi ca ale unui vampir, pot consuma mancare de om, dar si sange. Inca nu au existat multi hibrizi. Doar unul singur, acum 2000 de ani in urma. Asta m-a dus cu gandul ca eu chiar nu stiam anii lui Ian. Si nici cand era ziua lui.
-Am 23 de ani. Si sunt nascut in decembrie, pe 8. A incercat sa ma lamureasca.
-Si ce varsta ai?
-437 de ani.
-Mosule.
-S-ar putea sa te transformi complet la prima luna plina. A replicat ganditor.
-Si asta cand este?
-Sambata asta.
Peste trei zile adica.
Am mai stat sa vorbim, apoi a incercat sa ma adoarma, dar nu puteam. Asa ca l-am intrebat ce vom face in astea trei zile. Mi-a spus ca mai bine este sa ma initieze intr-o lupta, adica pe intelesul meu sa stiu cum sa le rup cocoasa altora. Mi-a explicat ca pot sa ma hranesc din oameni, dar trebui sa si stiu cand sa ma opresc, asa ca voi stii decat atunci cand voi fi gata sa imi bag coltii in cineva.

Era vineri seara si eram extenuata dupa o lunga lupta,pentru mine cel putin, cu Ian. M-am prabusit pe pat, gandindu-ma initial la un mare pahar cu sange, dar schimbandu-mi parerea intr-un sandvici cu branza.
-Hei, arata-mi coltii. Poti sa ii scoti? M-a intrebat deodata, prefacandu-se extenuat, asezandu-si caul in poala mea.
-Nu am mai incercat, nici nu cred ca....ii pot scoate. Chiar tu ai zis ca ceva nu a mers bine. M-am ridicat si m-am dus la oglinda de pe peretele mic de langa fereastra. Parul castaniu imi atarna in valuri pe langa umeri, ajungand pana la cot, aratand mult mai lucios. Ochii inexprsivi erau stralucitori, pielea fina si inca la temperetura umana, iar buzele carnoase.
-Si cum dracu sa fac? L-am intrebat dupa cateva incercari tampite.
-Gandeste-te la prada, sau la ceva rau, sau doar...sa ti-i scoti.
Asa am si facut, cu mai multa concentrare. Gingiile ma dureau. Canini incepusera incet sa creasca. Apoi m-am speriat, mi-am dus mana la gura si am incercat sa-mi ling picaturile de sange care dadeau din ei.
-Hei, e prima data. E normal. In canini ai o substanta specifica noua, amestecata cu sange, care trebuie data afara. Scuipa. M-a tras langa geam si am scuipat. Asa. Trebui sa o elimini de tot. Stai putin.
Nu am apucat sa intreb de ce, pentru ca deja era langa mine, tinand in brate un pui congelat, care nu mai era congelat. Am pus mana pe el si era cald...
-De ce e cald? Am inceput sa rad. L-ai bagat in microunde?
-Da. E mai bine asa. Acum, musca-l.
-Ce sa fac?
-Sa iti infingi coltii in el. Crede-ma, asa vei spori cresterea lor si vei elimina substanta.
-Si daca nu o elimin?
-E toxica. Trebui sa scapi de ea.
Am facut ce mi-a cerut si am muscat puiul. Avea gust oribil. Simteam cum mi se prelinge din canini ceva. I-am tinut infipti pana am simtit ca nu mai e nimic.
-Ewww, asta a fost scarbos.
-Cred si eu, dar daca era un om cu sange cald, iti placea.
Zambetul mi-a cam pierit de pe fata. M-am imaginat in fata cuiva, simtindu-i teva dulce a sangelui, pulsatiile masandu-i pe dedesupt pielea, zvarcolindu-se de durere si cerand crutare, adrenalina crescandu-mi in vene pana cand moare din mainile mele. Mi-am inchis ochii.
-Nu vreau sa omor oameni.
-Va fi bine, Rosalyn.

Muzica noua

Alte cateva melodii care din auzite imi plac. Probabil maine nu-mi mai plac, asa ca le pun azi, cat inca imi plac.











Drugs of pure desire

Un mic One-shoot de plictiseala, dar unul care mi-l doream de mult timp.


Se anunta a fi o zi foarte frumoasa.
Parintii nostrii de o saptamana incoace, parintii mei si cei ai lui Sebastian, se pregateau de un picnic la casa de vacanta din Connecticut, SUA. Cum apartamentele noastre din blocurile luxoase ale New York-ului erau invecinate la doar cateva strazi distanta, parintii nostrii erau foarte buni prieteni, in afara de rude. 
Mi-am luat pe mine un maieu negru, o fustita scurta roz, dres-plasa, o geaca care mi-am cumparat-o...ieri si niste botine negre cu toc. Am coborat jos si mi-am luat unicul fursec cu ciocolata din multimea cu vanilie de pe masa din bucatarie.
-Te-am prins! Unde o-ntinzi, draguta?
Am tresarit. Mama si glumele...niciodata impreuna. Intotdeauna un dezastru.
-Plec la o prietena sau prin oras. Peretii ma strang de gat.
-Bine.
Am incercat sa plec cat mai repede, pana nu facea mama vreo alta gluma. Inainte sa inchid usa de la intrare am strigat:
-Oh, mama, alta gluma nereusita. Mai lucreaza la asta.


Mercedes-ul -c111- meu ma astepta cuminte in parcarea subterana. L-am salutat pe paznic si am turat la maxim motorul, disparand in zgomotul asurzitor al orasului. Am pornit mixul facut de Sebastian. 
Cum prietenele mele aveau treaba, am zis sa il sun e Seb sa vad daca e liber sa ma duc pe la el.
-Da?
-Hei, sunt eu.
-Cine altcineva decat draguta mea nesuferita personala? Nesuferita era ..alintul pus de el.
-Hihi, ce faci acum?
-Ma dau cu capul de pereti. Nu am ce face si ai mei m-au pedepsit din cauza ca am fost la petrecerea lui Dave.
Ce mai petrecere.....
-Vin la tine. 
-Daaa. Te implor. Scapa-ma, Lexi, te rog.
I-am inchis si am virat la dreapta apoi pe alte strazi, si altele si altele, pana am ajuns iar de unde am plecat. Am parcat si am luat liftul pana la etajul 8. Am apucat sa bat doar o data in usa caci a fost deschisa de Arlenne, mama lui Seb, repede.
-Lexi, ce ma bucur sa te vad, draga. Ce faci pe aici? Intra.
-Buna, Arlenne. Plictiseala ma aduce p-aici. Am venit sa-l vad pe Sebastian.
-Oh..e in balcon, se gandeste la pedeapsa bine-meritata.
-Pedeapsa? Am incercat sa par ca nu stiu nimic pentru a afla mai multe.
-Da. Acum doua seri a fost la petrecerea nenorocitului de Dave si a baut ca un porc. A lovit putin masina si David, tatal lui, l-a certat si l-am pedepsit. Am crezut ca stii. Voi, copii, vorbiti mult si as fi putut sa bag mana in foc ca stiai si tu de isprava sa.
-Nu, nu stiam nimic. Mi-am pastrat socul fals pe chip pana am iesit din raza vizuala a ei. Nu aflasem nimic nou, decat stiam deja. Si eu fusesem acolo.
In balcon, statea el. Camasa luata de mine anul trecut care credeam ca a aruncat-o demult o avea pe el, impreuna cu jeansii lui, probabil noi si tenesii albi.
-Vai,vai. Lexi, draga, ce te aduce pe aici?
-Tu. Si i-am facut cu ochiul. 
-Vino aici. M-a stras de mana si m-a lipit de el.
-Stai, Sebastian, nu aici, poa'sa ne vada maica-ta. Am intors capul instinctiv, apoi o palma mi l-a facut sa vina spre el. M-a sarutat pe obraz soptind ca nu e prin zona si nu poate vedea pe balcon, apoi mi-a luat fata intr-ale lui palme si m-a sarutat. L-am cuprins in brate, apoi m-am despartit de el.
-Hai, sa te scot in lume. Sau iti place in colivie?
I-am cerut mamei lui sa il lase sa iasa cu mine afara si planuiam sa ne ducem la o cafenea.
In lift m-a tinut de mana.
-Esti salvarea mea. Apoi mai m-a sarutat o data.