Hypnotic Passion XV


Mi-am trecut mâinile prin păr, întinzându-mă în voia mea în pat. Mă bucuram excesiv de moliciunea lui, rostogolindu-mă prin el. Mi-am tras imediat cearceaful negru pe ochi, acoperindu-mă capul când lumina Soarelui m-a izbit. Eşti iar om, Rosalyn...
- Te-ai trezit, Rose?
Din bucătărie venea un miros îmbietor de clătite cu arţar şi cafea proaspătă făcută, împreună cu o amintire la pachet. Înainte ca Ian să mă transforme, dimineţile înfulecam tot ce el îmi gătea. Se pare că vechile obiceiuri reintrau în program, iar mie nu îmi displăceau deloc. Doar că îmi era dor de latura mea vampirica.
- Blondino, te aud cum te rostogoleşti prin pat, iubire. Strigă viitorul meu soţ de la parter.
STAI! Blondina? Ce blondina? Eu nu sunt blondă...
M-am dat jos din pat cu repeziciune, împiedicându-mă de cearceaful înfăşurat de picioarele mele. După eliberare m-am ţinut de balustradă, să nu alunec. Când am reuşit în sfârşit să ajung în bucătărie, am scrutat încăperea rapid. Expresia facială a lui Ian era amuzată de ceva... Prosopul de bucătărie îi era aşezat pe cap [?!] şi îl dădu jos clatindu-l la chiuveta.
- S-a întâmplat ceva?
- Cine e blondina?! L-am întrebat ignorându-i întrebarea lui.
- Tu.
Mi-am înfăşurat câteva bucle pe degete şi am tras şuviţele în faţă, pentru a le vedea şi eu. Într-adevăr, părul meu era blond. Din castaniul vechi, blondul era o culoare aşa ciudată pentru mine.
- Ce ar fi dacă ai mânca şi tu ceva?
- Okey, am răspuns timidă trăgându-mi un scaun sub fund.
***
Un pic obişnuită cu straniul blond din capul meu, am decis să îmi fac un duş înainte de plecare. Ian îmi spusese că are un amic vraci şi că dacă l-am găsi unde probabil locuieşte, am găsi şi răspunsuri la... perioada mea umană. Apa fierbinte îmi făcu pielea să se zbârlească, dar m-am relaxat pe parcurs. Însemnările îmi acopereau pielea aşa că am decis să caut nişte haine care să-mi acopere în totalitate pielea.
Am "cules" din dulap o bluză neagră, nişte pantaloni conici tot negrii şi pantofi la fel. Ce bine arăt în negru! Am concluzionat la sfârşit. Până şi Ian m-a complimentat, care nu îi plăcea negrul, decât la lenjeria intimă.
* * * 
- Oare o fi acasă? Mă întreabă Ian absent, uitându-se pe geam.
- Sau poate nu mai sta aici, am tras eu o ipoteză la nimereală.
- Nu se poate asta. Ah, gata. Vine încoa. Îi aud paşii.
Am dat ochii peste cap, ducând dorul auzului meu fin de dinainte. Un tip deschise uşa. Se uită cercetător la mine, făcându-mi pielea să se zbârlească. Mi-am blocat privirea în ochii lui. Erau atât de incolori şi seci, într-un contrast incredibil de ireal cu tenul său închis. Se mai uita la Ian, încruntat.
- Este soţia mea, rosti într-un târziu Ian. Un zâmbet cât se poate de tâmp mi se împrăştie pe faţă. Acel cuvânt banal, spus pe gura lui, prindea un sens adevărat, inima zbătându-se în piept de bucurie.
Tipul ciudat mă măsură din cap până în picioare. Buzele masive îi dădură o senzaţie de sete, lingându-le.
- Intraţi.
Casa era relativ mică şi simplă. După dezordinea creată, locuia singur probabil. Ne indică o canapea, iar Ian mă trase într-acolo. Tipul creol îşi luă un tricou la întâmplare după un spătar de-al scaunului ce l-a tras în faţa noastră, acoperindu-şi un maiou alb, ce îi punea mai tare pielea în evidenţă. Ochii lui mi-au acaparat din nou atenţia. Ian icni încet de durerea provocată a unghiilor mele, dar mi-o mângâie şi mă sărută pe cap.
- Deci... Te-ai căsătorit, gata? Întrebă băiatul curios.
- Da. De fapt, urmează să ne căsătorim. Îmi zâmbi, iar eu la rându-mi.
- Sper să reuşiţi.
- Cum adică? Privirea încruntată a mea îl făcu să zâmbească în gol. Am strâns mai tare mâna iubitului meu, de această dată fără să îi bag unghiile în piele.
- Nu degeaba aţi venit la mine. Nimeni nu mă caută să vadă ce fac, ci doar să rezolv probleme.
O tentă de tristeţe din vocea lui mă făcu să regret acea privire urâtă ce i-o dăruisem. Am oftat fără să vreau.
- Ţi-e atât de greu, încât ai dori doar să scapi... Continuă el să vorbească, cu privirea la mine. Pielea îţi este Însemnată. Eşti Aleasă, termină de spus dintr-un foc.
- Aleasă pentru ce?
- Să fii ucisă.
Atât eu cât şi Ian, rămăsesem cu gura deschisă. Inima începu să îmi bubuie atât de tare încât credeam că îmi va plezni pieptul şi o va prinde băiatul misterios.
- Malachi, eşti sigur? Adică, poate are... eu ştiu... altceva...
- Ian, Ea este. Este cea Aleasă. Este Însemnată. Îi poartă blestemul bunicii tale.
Mi-am întors privirea cuprinsă de teamă spre Ian. Vroiam ca expresia lui să mă contrazică, să îl contrazică pe acest Malachi şi să îmi spună cu totul altceva. Când credeam că aveam să trăiesc fericită s-a abătut acest ghinion. Ochii albaştrii ai lui Malachi încă mă analizau, făcându-mă să mă simt ciudat de bine. Privirea lui cercetătoare, curioasă, trezea în mine o pasiune arzătoare. Nu era iubire. Nici vorbă. Iubire simţeam pentru Ian şi nu mă gândeam la Malachi ca la un bărbat, dar ceva mă chema...
- Fă-o, rosti Ian atât de hotărât cum niciodată nu-l văzusem.
- Ce să facă? Vocea îmi tremură, iar buzele mi se uscaseră.
- Ritualul, îmi răspunse Malachi. Există un ritual.
Ah, de ce nu putea să tacă? Ceva din vocea lui mă înfierbântă. Părea atât de sigur pe el, încât era seducător şi buzele lui cărnoase când se mişcau mă fascinau complet. Am încercat să îmi scutur capul, doar pentru a scăpa de aceste gânduri păcătoase. Nu, nu îl puteam înşela pe Ian nici cu gândul. Ian se ridică, aproape automat de lângă mine, dându-mi doar un simplu sărut pe frunte în fugă. Când am dat să îi găsesc mâna, nu mai era lângă mine, iar Malachi, nici atât. M-am ridicat nedumerită, învârtindu-mă în loc. De ce nu erau aici??"Unde au dispărut? Am dat să ies din casă, dar ploaia torenţială, pe care nu o auzisem că ar fi început, mă lovi violent. Pielea mă durea îngrozitor la contactul cu stropii reci ca de gheaţă.
* * * * *
Mirosul ei plăcut de crini îi dezmierda plăcut nările, iar simpla ei prezenţa i se părea un adevărat privilegiu, chiar dacă nu era a lui. Pleoapele i s-au închis aproape automat, o viziune cu ea trezindu-l brusc din gânduri. Ploaia o lovea, iar el s-a transferat lângă ea. A tresărit, apoi panica a pus stăpânire pe ea, intrând într-un sevraj, leşinând.
* * * * *
Ştiam doar că l-am văzut lângă mine. Apăruse de nicăieri. Deşi îmi plăcea într-un mod interzis, mă speriasem atât de tare, încât mă apucase tremuratul. Nu am mai rezistat bătăilor fugare ale inimii şi am leşinat. Eram dominată de prea multe sentimente şi emoţii.

Mi-am schimbat poziţia în pat, trăgând mai bine pătura peste umerii mei reci. Patul îmi oferea o căldură din care nu mai vroiam să ies, dar ceva, mă stresa. Am deschis ochii, deranjată fiind de energia puternică din cameră. Bezna nu lăsa nimic să se vadă, dar penumbra era formată de o veioză din celălalt capăt al camerei. Îl simţeam. M-am întors. Capul îi era aşezat pe pat, iar pielea lui ciocolatie mă ademenea. Nu puteam să înfrânez această dorinţă de a-l avea. Era prea puternică şi mă durea să fiu martoră la uşurinţa cu care l-aş trăda pe Ian. L-aş putea pierde, doar din cauza unei prostii. Malachi mormăi ceva, somnoros, frecându-şi ochii. Când mă văzu cât de aproape eram de el, fu vizibil uimit.
- Ce faci? Te-ai trezit de mult?
- Nu, doar ce... Puterea de a mai spune ceva a pierit când mirosul sau bărbătesc de mosc îmi inunda nările. Am închis ochii şi mi-am târât corpul leneş mai departe de el.
- Aha, replică încet.
Umană, eram copleşită de sentimente şi regretăm că nu aveam puterea de a-mi controla sentimentele, cum făceam când eram vampir.
- Unde este Ian? L-am întrebat bâlbâindu-mă.
- Am nevoie de o mostră din sângele tău şi voi mai avea nevoie să înveţi o incantaţie. Am observat cu uşurinţă intenţia lui de a schimba subiectul, aşa că imensa mea curiozitate a câştigat.
- Mă va durea?
Întrebarea mea îl amuză, lansând la vedere printr-un zâmbet, o dantură perfectă. Am zâmbit şi eu.
- Vei... vei simţi mai mult plăcere, decât durere.
Am lăsat-o baltă cu întrebările, când am văzut că iese din cameră, înainte să mai zic ceva, aproape nervos.

2 comentarii:

  1. OMG!Care-i treaba cu tipul asta?Si OMG,ce bine arata!!!
    Un capitol extraordinar,ca de obicei:X - doar e scris de tine:X:*

    Sunt foarte curioasa cum vor decurge lucrurile in continuare,asa ca-ti urez multa bafta!


    Love you:*:*:*


    Miss Salvatore~your biggest fan

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, stiu ca-i hot. Mai ales buzele alea=)))
    Mersi, love you 2

    RăspundețiȘtergere